Emoțiile noastre. De ce apare Tristețea
Emoțiile sunt răspunsuri naturale ale minții și corpului nostru la ceea ce trăim. Ele ne ajută să înțelegem lumea, să ne protejăm și să rămânem conectați unii cu alții. Fiecare emoție are un rol: furia ne arată o limită încălcată, frica ne protejează, bucuria ne apropie, iar tristețea ne invită să încetinim și să ne ocupăm de ceea ce doare.
Tristețea apare atunci când pierdem ceva important — o persoană, o relație, un vis, un sentiment de siguranță. Nu este un semn de slăbiciune, ci o emoție profundă, care ne arată că ne pasă.
Este, de fapt, o reacție sănătoasă, un spațiu interior care ne ajută să procesăm schimbarea, să ne vindecăm și să ne regăsim.
În psihologie, tristețea este considerată o emoție din familia „afectelor de retragere”, care ne pregătește să reflectăm, să cerem ajutor și să ne reconectăm cu nevoile noastre reale.
Când tatăl său marele cerb, îi explică lui Bambi că nu o să își mai revadă niciodată mama, pentru că fusese omorâtă de vânători, cei mai mulți spectatori, copii și părinți, văd această imagine printr-o perdea de lacrimi.
Mulți dintre noi am refuzat să ne mai uităm sau să recitim Bambi de teama de a nu retrăi aceasta tristețe fundamentală cu care ne identificăm majoritatea la un moment dat.
Când ne maturizăm trăim și retrăim în multe feluri tristețea, ca de exemplu:
”cele mai triste momente din viața mea s-au datorat în urma unei iubiri nefericite. Iubeam cu patimă un barbat care m-a părăsit. Timp de doi ani am resimțit în fiecare zi o tristețe apăsătoare. Nimic nu-mi mai făcea plăcere, mă gândeam că nu voi mai retrăi normal. Prietenele au început să îmi reproșeze că nu mă pot debarasa de această stare și că este absurd să sufăr după un tip care nu merită. În urma procesului de psihoterapie am încetat să mai vorbesc despre el”. – mărturiile unei paciente.
Tristețea provocată de evocarea fericirii de altă data este nostalgia.
Dacă am analiza perioadele din viața noastra în care ne-am simțit triști am realiza de fapt că ceea ce cauzează tristețe este PIERDEREA. În funcție de prețul pus pe ceea ce pierzi, tristețea este din ce în ce mai mare.
Ca și furia, sau bucuria, tristețea are o expresie facială universală, recunoscută în orice cultură de pe orice continent, vezi imaginea de mai jos:
La ce ne ajută tristețea:
- ne învață că anumite situații fac rău și este mai bine să învățăm cum să le evităm pe viitor;
- ne invață cum să alegem un alt partener potrivit nouă;
- are rol de ucenicie, similar durerii: când ne face rău avem tendința de a Evita comportamentul care l-a generat;
- ne ajută să ne regăsim și să reflectăm asupra propriilor greșeli;
- poate atrage atenția și simpatia celorlalți. Chiar dacă nu vrei cei din jur vor observa și te vor sprijini și ajuta;
- te poate proteja de agresivitatea celorlalți: într-un conflict învingătorul este mai puțin pornit împotriva unui învins, care arată că a înțeles că a pierdut;
- te ajută să manifești simpatie și empatie față de tristețea altora.
Acum că am văzut ce este tristețea și la ce ne ajută, putem să facem deosebirea între tristețe și depresie:
TRISTEȚEA | DEPRESIA |
Emoție normală | Tulburare patologică |
Stare variabilă și trece repede | Stare de durată |
Influnețează starea fizică pentru o perioadă de timp | Perturbări ale somnului și poftei de mâncare |
Se ameliorează dacă intrevin evenimente positive | Evenimentele positive nu sunt luate în calcul |
| Părerea despre sine este foarte puțin modificată | Imaginea despre propria persoană este negative și de lungă durată |
Persoanele depresive greșesc permanent în modul cum tratează informațiile, acestea cauzând sau întreținând tristețea.
”Psihologul meu mi-a spus că se poate observa că sunt mai bine prin micile schimbări pe care le-am facut în activitățile zilnice, am pus preț pe felul în care arăt și m-am machiat puțin”.
Relatează una dintre paciente în urma procesului terapeutic de lungă durată cu un psiholog care a avut ca obectiv tratarea depresiei și a simptomatologiei aferente.
Cum spuneam, tristețea este o emoție normală, care însoțește maturizarea psihică și face parte din experința fiecăruia dintre noi. Astfel nu trebuie să eliminăm și să refulăm total tristețea, o încercare nerealistă și care ar avea urmări negative.
În schimb, ca toate emoțiile, tristețea va avea de câștigat dacă este controlată în anumite limite.
Contrar a ceea ce se spune și se caută în ziua de azi, în care ne dorim fericire de moment prin umplerea unor goluri pe care nu le cunoaștem și nu știm că există. Ne dorim doar stare de fericire nu știm cum să gestionăm perioadele în care nu suntem fericiți și ne punem propriile etichete ”depresie” cu care defilăm ca o mândrie așteptând să primim ”ceva” care ne umple acel gol.
Tristețea este necesar să fie acceptată, ea este o emoție inevitabilă, este ca atunci când ai vrea să trăiești fără să îmbătrânești.
Cum ne controlăm tristețea:
AȘA DA | AȘA NU |
| Acceptați tristețea | Refulați tristețea, încercând plăceri de moment |
Manifestați tristețea | Respingeți tristețea cu orice preț căutând în exterior răspunsul |
Continuați cu activitățile obișnuite | Ramânerea într-o stare de de indiferență totală față de lumea înconjurătoare |
Căutați evenimente plăcute | Înconjurarea de tristețe și crearea unui mediu trist |
Gândiți-vă să apleți la psiholog | Respingeți orice ajutor |
Mădălina Mitrache
Așadar nu vă respingeți propriile sentimente, emoții, trăiri și nevoi, încercați să vă cunoașteți și să identificați noi resurse de gestionare a propriului comportament.
Recunoaște-ți și acceptați când situația vă depășește, apelați la sprijin, prin terapie, fie ea și online, care să vă ofere acel echilibru de care avem cu toții nevoie.
Ai nevoie de sprijin?
Programează o ședință online sau citește mai multe despre cum te poate ajuta psihoterapia.